Mănăstirea Petru Vodă - Neamț

Seninătatea unei asezări sufletesti

Staretul Iustin Pârvu este trecut de optzeci de ani. Are ochii albastri si senini; părul si barba argintii se revarsă peste sutana neagră monahală. Trupul este drept si slab, ascetic. Vocea îi este puternică si calmă, profundă. [...]

Părintele a îmbrăcat rasa neagră în 1936, la Schitul Durău, din Moldova, pe când avea numai 17 ani. După doi-trei ani a fost trimis spre desăvârsire la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucuresti. În timpul războiului a slujit ca preot militar pe frontul de Est. După război, vederile sale politice nu au plăcut noii ocârmuiri bolsevice, care l-a condamnat la 12 ani de temnită grea. Părintele Iustin a făcut periplul celor mai crunte închisori comuniste, dar temnita a însemnat pentru el o si mai mare apropiere de Dumnezeu, o 'zidire' în credintă. [...] Eliberat, în cele din urmă, părintele Iustin a continuat să slujească la Mănăstirea Secu, începand din 1964. Anii de 'reeducare' nu i-au afectat libertatea de gândire, fapt netrecut cu vederea de comunisti. Acestia îl arestează din nou, în 1975, si-i stabilesc domiciliul fortat la Mănăstirea Bistrita, pentru a-l supraveghea mai îndeaproape. Revolutia din 1989 pune capăt prigoanei, iar părintele se întoarce la Secu. Doi ani mai tarziu, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-si petrece restul zilelor în post si rugăciune. Însă vrerea Domnului a fost alta, ca în jurul părintelui Iustin să se adune frati dornici de viată monahicească. În 1991 întemeiază mănăstirea de la Petru Vodă, care ajunge la mai mult de 70 de vietuitori.